Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Aripi și frunze

http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photo-bald-eagle-hunting-image23662725

Aripă am fost… Am iubit zborul și m-am îmbătat de înălțimi. Aripă de pescăruș zburând îndrăzneț spre larguri, împodobită de briză cu minuscule perle de sare… Aripă de vultur deasupra înălțimilor, tinzând mereu mai sus spre soare, să bea din lumina lui… Aripă magică am fost iubirii, speranței și năzuințelor de infinit și dumnezeire. Am fost… căci doar frunză uscată, suspinând veșted sub pași sunt de atunci, din noaptea care m-a frânt.

Mi-e dor să zbor, dar nu se mai poate, căci frunzele toamnei zboară o singură dată, iar zborul lor e cădere. Însă în lungile nopți fără somn mă gândesc cu dor și duioșie la aripa ce-am fost. Oare mai zboară, oare mai există de când sufletul meu a părăsit-o?… Iar dacă a murit, ca mine, mai trăiește ea oare măcar într-o amintire?… Nu voi ști niciodată… Dar știu că și ei îi e dor de mine. Căci în nopțile cu lună vine aproape ca să-mi mângâie singurătatea. E acolo, în umbra lăsată pe pământ de aripa îngerului de piatră ce veghează mormântul. Căci ce străjer mai bun decât umbra unei aripi și ce loc mai bun decât umbra unui mormânt se poate găsi pentru a îngropa umbra unui tainic vis?

 

Publicată în revista “Altfel” nr 20 / decembrie 2000

Publicată în volumul ”Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

 Sursa imaginii: Dreamstime

 

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *