Home » ...ȘI ALTE ARTE » AUTORUL de Radu Herjeu – 15 noiembrie 2003

 

Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 15 noiembrie 2003

DISTRIBUŢIA:

AUTORUL: Mihai Sadoveanu

LILI: Delia Ion

LAUR: Costin Vasile

MARINA: Elena Măruță

MADAM POPESCU: Roxana Albu

BĂIATUL : Andrei Petre

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_1 LAUR: Doamnă… Nu mi-ați spus numele dumneavoastră

MARINA : Păi nici dumneata nu mi l-ai spus mie

LAUR: Nu m-ați lăsat.

MARINA : Eu? Domnișoară… Marina Lazăr.

LAUR: Laur… Laurențiu Anton. Așadar, domnișoară Lazăr, banca m-a trimis aici să stau pe perioada cât sunt sub contract cu ei. Urma să mă simt ca acasă.

MARINA: Mda, și mie mi-au spus la fel. Ei bine, vedeți clar că au greșit, aici stau eu și am și venit înainte așa că…

MARINA: Mie nu-mi place să mă scol dimineața. Și când mă scol vreau ca baia să fie liberă. Nu vreau haine împrăștiate prin sufragerie, prin baie sau prin bucătărie

LAUR : Pe hol se poate ?

MARINA : Nu se poate. Ah, nici pe balcon.

LAUR (oftând) : Bănuiam eu…

MARINA : Îmi place să mă uit seara la știri și eventual la un film bun

LAUR: Asta nu ține de mine…

MARINA: Nu-mi place ca în frigider cașcavalul să stea pe același raft cu roșiile. Nu spăl vasele sau rufele altora.

LAUR: V-ați gândit să vă faceți o listă… așa ca un CV ?

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_2
autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_3 MARINA : Ei nu că asta-i culmea, după ce că-mi cotrobăi prin lucruri tot eu să-ți fiu recunoscătoare că nu te duci să mă pârăști !

LAUR : Chiar îmi pare rău. N-am știut că n-am voie. De fapt, nu trebuia să mă uit prin mapa aceea. Nu era treaba mea. Dar așa am fost eu de mic… curios. Ți-am spus că pe la 4 ani am spart toate ouăle vopsite de mama de Paști ca să văd dacă n-a rămas vreun pui înăuntru ?

MARINA ( zâmbind ) : Bănuiesc că așa sunt toți copiii… curioși adică.

LAUR : Da, dar numai curiozitatea a ajuns la mine, cel adult.

MARINA : Cum adică ?

LAUR : Adică sunt atât de diferit de cel care mă visam copil fiind… Nu semăn deloc cu cel pe care-l descriam în compunerile acelea obligatorii de la școală : “Tu ce o să te faci când o să fii mare ?” 

MARINA: Unde scrie că trebuie să ningă? Și așa e prea frig…

LAUR: Cum unde? În basme… Uite și Alifantis are ceva cu “te uită cum ninge decembre”, tra-la-la, ceva cu soba și nu știu mai ce…

MARINA: Tocmai… n-avem sobă, nu ninge… Mai bine. Se pastrează pentru Crăciun. Mai ții minte că mi-ai promis să ne petrecem primul nostru Crăciun împreună la munte?

LAUR: Am promis eu așa ceva? (Marina îl împinge) Trebuie să-mi verific agenda.

MARINA: Dacă tot te uiți în agendă, vezi…

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_4
autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_5 MARINA: Tu plecai și eu trebuia să scap de copil ca să uit și că te-am cunoscut, nu ?

LAUR: Marina, nu înțelegi…

MARINA: Nu înțeleg, nu ! Nu înțeleg ! Cum plecai? Spuneai că mă iubești, că o să divorțezi, că o să mergem împreună de Crăciun…

LAUR: Nu eu…

MARINA: Sigur că nu tu, cel puțin nu cel pe care aveam eu senzația că îl cunosc !

LAUR: Dar asta încerc să-ți explic că eu nu sunt eu și tu nu ești tu!

LAUR: N-avea cum să știe că am furat banii de la bancă…

MARINA: Ai furat banii de la bancă??…

LAUR: Da, m-am folosit de schițele tale… Dar nu e asta…

MARINA (sărind și începând să-l lovească cu pumnii) : Nenorocitule! Te-ai folosit de mine! Totul a fost doar un circ ca să furi banii! Apoi plecai la ea și eu făceam pușcărie, nenorocitule!!!

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_6
autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_7 LAUR: Marina, tu nu înțelegi că nu eram eu? Că totul, dar totul e o imensă farsă ? Că n-am făcut decât să urmăm niste indicații de regie?

MARINA: Nuuuu… nu-i adevărat ! Tu ai scris totul… tu… ți-ai scris cartea pe viu !

LAUR: Nu-i adevărat, Marina… n-am scris eu… N-aveam cum să știu ce spuneai tu înainte să apar eu… și apoi de ce ți-aș fi arătat ? Aș fi putut să fug cu banii și cu manuscrisul… ai fi aflat totul când aș fi publicat cartea…

MARINA (cu gândul aiurea) : De acolo erau banii pentru copil… mă rog, pentru ca el să dispară… De aceea aveau nevoie de schițe… Voiau să afle cum s-au furat banii…

AUTORUL : Doamnă, vă rog să plecați imediat până nu…

MARINA: Până nu ce, Titi ? Doar nu mă dai afara? Doar nu-mi dai papucii, Titi ?

AUTORUL: Ce să faceți cu papucii mei, doamnă? Vă dau afară… Nu vă cunosc și nu știu ce căutați în casa mea!

MARINA: Cum ce caut, Titi ? Mi-am căutat fericirea… Dar văd că n-am găsit-o! Cum Titi, mă dai afară? Acum, după ce m-ai lăsat gravidă?

AUTORUL: Cum, doamnă?

MARINA: Hai, mă, Titi, nu cred că trebuie să-ți descriu…

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_8
autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_9 LILI : Titi!

AUTORUL: Lili !

MARINA:
Lili ?

AUTORUL:
Doamnă!

LILI și MARINA:
Ai o amantă!

AUTORUL:
Doamnă, ea e logodnica… Lili, n-am nici o amantă.

LILI:
Și dânsa cine-i?

AUTORUL:
Habar n-am!

MARINA:
Cum habar n-ai Titi? (aratând spre burtă) Și ăsta ce e?

LILI:
Ce-i ăla Titi ?

AUTORUL:
Nu știu draga mea… Cordonul de la halat?

autorul_radu_herjeu_elena_maruta_2003_10



Scenografia: Elena Măruță

Sunetul: Iuliana Șerban

Lumini: Adela Șerban

Director productie: Elena Măruță


REGIA: RADU HERJEU

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *