Home » ...ȘI ALTE ARTE » BIROUL OGLINZILOR PIERDUTE de Radu Herjeu – 3 noiembrie 2002

 

Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 14 aprilie 2002

DISTRIBUŢIA:

OMUL PIERDUT: Valentin Corneanu

FATA: Elena Măruță

SORA: Liana Săndulescu

TATA: Costin Vasile

DOAMNA CU FLOAREA: Roxana Niculescu

DOAMNA CU CÂINELE: Alexandra Popescu

POLIȚISTUL: Andrei Manea

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_01 FATA: Unde să fiu?… Nu, tată, nu sunt la discotecă! Se aude radioul… Poftim, l-am închis! Nu, tată, n-am ieșit afară ca să nu mai auzi tu muzica asta dețănțată… Sunt la serviciu și o să vin acasă imediat ce termin. […] Nu, tată, nu sunt la discotecă și nu m-ai prins cu nimic. Merge radioul… Tată, TU m-ai sunat! Nu puteai să mă suni la discotecă… Ba știi să suni la o discoteca dar nu  știai numărul… Tată, nu vreau să ne certăm, sigur că știi să suni la 931 dar nu știai la ce discotecă merg… Nu, asta nu înseamnă că sunt la discotecă. Hai ca am treabă!… Nu, nu-ți închid telefonul…. dar nu vrei să vin mai repede acasă să-ți fac de mâncare?
O.P.: Și ce, noaptea nu se aduc obiecte pierdute?FATA: Nu. Se păstrează de către găsitor la el acasă și se aduc a doua zi dimineață.

O.P.: Și dacă nu le mai aduce?

FATA: Cum adică să nu le mai aducă? Doar sunt obiecte pierdute de altcineva!

O.P.: Uite așa nu le mai aduce fiindcă se atașează de ele

FATA: Peste noapte?

O.P.: Peste noapte. Și adevărații proprietari nu le mai găsesc în veci.

FATA: Trebuia să fie mai atenți la început. Dacă-și permit să piardă obiecte înseamnă că nu valorau prea mult pentru ei

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_02
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_03

O.P.:  Nimeni nu are nevoie de mine, nimeni nu are ce face cu mine, nimeni nu-mi simte lipsa când sunt departe… Într-un cuvânt sunt un om pierdut pentru ceilalți

FATA: Ca să vă fi pierdut trebuie să vă fi avut cineva… Mama dv… nu are nevoie de dv?

O.P.: Mama mea m-a lasat în maternitate. Nu s-a obosit nici măcar să-mi dea un nume. Știți că se obisnuiește să-ți abandonezi copilul dar îi legi de mânuță un bilețel… cu numele… să aiba și el un punct de plecare în viață… Eu n-am avut.

O.P.: Nu mă treceți în catastif ?FATA: Pentru ce ?

O.P.:
Cum pentru ce? Sunt un om pierdut și trebuie să mă luați în evidență. Dacă vine mâine un control și mă găsește aici? Dacă aveți probleme? Dacă vă întreabă de unde mă aveți și de ce mă țineți aici fără acte?

FATA:
Da, poate ar trebui să vă trec… Numele?

O.P.:
N-am.

FATA:
Cum n-aveți? Trebuie să trec un nume.

O.P.:
Dacă eram un pantof ce nume treceați?

FATA:
Treceam… “pantof”.

O.P.:
Ei bine, treceți “om”.
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_04
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_05 TATA: Și pe noi cui ne lași?FATA: Pe tine te las în grija ei…

SORA: Nu mulțumesc… eu sunt anemică…

FATA: Doar nu trebuie să-l duci în spate… Faci de mâncare, speli și tu rufele… ce mare lucru? Dai cu aspiratorul…

SORA: Nu, nu cu aspiratorul!

FATA: Cu mătura…

SORA: Nu ne părăsiiii… Te rog nu ne părăsiii… fac orice pentru tine!

FATA: Bine, pune masa.

TATA: Mâncăm?FATA: Da, haideți la masă… Tată, ce aștepți? Parcă ți-era foame?!

TATA: Să-mi pui și mie în farfurie

SORA:
Nu poți să-ți pui singur?

TATA:
Nu. Știi că nu mai am mâinile tinere ca altădată și n-aș vrea să pătez fața de masă ca să nu speli atâta…

FATA:
Ce grijă ai tu de mine! Uite vezi, de-aia nu plec eu de acasă! Cine ar mai avea grijă de mine?

TATA:
Și eu, draga mea, eu ce m-aș face fără tine?

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_06
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_07

O.P.: Umbrela colorată a fost a unui om bogat… se vede după mânerul de lemn aurit și are într-un fel o altă concepție despre viață… mai blazată… Era obișnuită să nu fie deschisă decât rar… stăpânul trecea din casă în mașină și din mașină în birou… așa că e obișnuită cu un oarecare sentiment de inutilitate. Deși bănuiesc că e mai ușor de suportat într-un suport de fier forjat pe dale de marmură decât să te înghesui într-un cuier scorojit. Ar trebui să le mai deschizi ca să aibă senzația ca respiră…

FATA: Se zice că aduce ghinion să deschizi umbrela în casă…

O.P.:
Și să deschizi gura în casă să spui prostii n-aduce ghinion?… Nu ziceam de tine… așa în general… dacă oamenii ar fi urmăriți de ghinion doar fiindcă deschid gura degeaba n-ar mai câștiga nimeni la loz în plic…

FATA: N-are cine să facă ordine în casă, să spele, să calce, să cumpere medicamente, s-o ajute pe sor’mea la lecții… dar mie nu-mi pare rău. Mă bucur că îi pot ajuta.O.P.: Și tu?FATA: Și eu ce? Nu ți-am spus… Eu mă bucur că au nevoie de mine.

O.P.: Dar tu n-ai nevoie de tine?

FATA: Ia te uită cine întreabă: Omul Pierdut!

O.P.: Faptul că nu pot răspunde la o întrebare nu înseamnă că n-o pot pune altora.

FATA: Păi sigur, tu ești meșter la întors căruța să-și sucească boii picioarele!

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_08
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_09 FATA: Ce-ați găsit, doamnă?DOAMNA: O floare.

O.P.:
O floare?

FATA:
Ați găsit o floare?

O.P.
: O floare adevărată?

FATA:
Nu din plastic?

O.P.:
O floare-floare? Din aceea care miroase?

DOAMNA:
Nu știu că…

FATA:
Cum, n-ați mirosit-o?

O.P.:
Păi la ce-i bună o floare dacă n-o miroși?

DOAMNA:
Eu am venit doar s-o las aici. Am găsit-o pe bancheta din autobuz. N-o puteam lăsa acolo
 FATA: Eu tot nu înțeleg cum te mulțumești cu statutul de om pierdut. N-ai mândrie? Chiar poți accepta cu seninătate că ești inutil?O.P.: Lucrurile evidente ar trebui acceptate cu seninătate. Dar nu despre mândrie este vorba…

FATA: Dar despre ce?

O.P.: Despre faptul că sunt liber

FATA: Liber?

O.P.: Da. Nu depind de nimeni, nu depinde nimeni de mine pe care aș putea răni. N-am responsabilități… n-am grija a nimic și a nimănui… ce poate fi mai frumos decât asta?

FATA: Exact contrariul.

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_10
biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_11 POLITISTUL.: Dar cine ești d-ta, d-ră, Ioana d’Arc?FATA: Dar dv. cine sunteți domnule, Sherlock Holmes? Și apoi de unde știu eu că sunteți polițist?

POLITISTUL.: Am insignă…

FATA: Lasă-mă dom’le că și căpitanul din Star Trek are insignă și e mai frumoasă ca asta…

POLITISTUL.: D-ră, în virtutea autorității cu care am fost investit…

FATA: Dar cine v-a investit domnule cu autoritate? Da’ ce autoritatea se dă la piață și își poate cumpăra oricine un kilogram? Și dv. ați avut mai mulți bani?

biroul_oglinzilor_pierdute_radu_herjeu_2002_elena_maruta_12



Scenografia: Elena Măruță

Sunet: Iuliana Șerban

Lumini: Adela Șerban

Director productie: Nicoleta Bîrță


REGIA: RADU HERJEU

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *