Home » Archive by category "…ȘI ALTE ARTE" (Page 10)

În colivia nesomnului, nopțile nu respiră niciodată la fel. Chiar dacă greierii verilor și viscolul iernilor sunt aceleași, cântecul nopților e mereu nou. Nimic nu se repetă identic, nici măcar bătaia rară și monotonă a ceasului, ca o inimă adormită prin care curge sângele somnoros al nopții. Singurul zgomot ce pare a fi mereu același […]

– Lui Bruce James – A fost odată o insulă albastră în mijlocul unui ocean. O insulă pe care un zeu albastru poposea din când în când purtând păsări albastre pe umeri. Și marea își trimitea valurile înspumate să sărute gleznele zeului mare și bun. Într-o zi, zeul albastru întâlnise o femeie, una din acele […]

  Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 30 septembrie 2001 DISTRIBUŢIA: OMUL CU PROBLEME: Andrei Manea CASIERIȚA: Elena Măruță RESPONSABIL BIROU OBIECTE PIERDUTE: Elena Măruță CĂLĂTORUL: Irina Vlase AU MAI PARTICIPAT Adela Șerban Mircea Frățilă Alexandra Popescu       CASIERITA: Sunt mai multe trenuri mâine dimineață OMUL: Câte vă rog, […]

În lunga călătorie spre mine însămi, mă gândeam la sufletul fugit cândva demult din mine, în căutarea fericirii. Poate că nu s-a întors niciodată pentru că n-a mai găsit drumul înapoi… sau poate că va fi întâlnit îndelung visata Țară a Minunilor… acolo unde diminețile sunt sfere albastre, căzând din cer în mare și unde […]

Când pleci dintr-un loc pe care-l iubești, care a ajuns să fie o parte din ființa ta, dacă în locul acela nu există o fântână în care să poți arunca – simbolic – o monedă, îți pui măcar în gând dorința de a reveni cândva…. … iar când pleci ca să nu te mai întorci […]

”Doar marea mai păstrează iubirea pe care n-ai vrut-o. Aproape de ea sunt mai aproape de tine, fără ca tu să simți. Doar ea mai vorbește limba ta, pe care o învățasem ca să fiu mai aproape de mare și de sufletul tău. Acum doar cântecele au rămas, doar ele mai spun cuvintele pe care […]

Cândva am să plec. Nimeni nu mă va mai vedea, fiindcă mă voi înveșmânta în cuvinte. Veșmântul meu va fi țesut din cuvintele rănite, ce s-au dorit cândva frumoase, adunate în urma pașilor care au trecut peste ele, strivindu-le. Voi fi în pădure, în mare, în cer, în stele. Copacii nu mă vor certa dacă […]

Copilăriei întârziate nu-i mai rămâne decât nostalgia unei lumi pierdute undeva departe, în timp, o lume la care nu mai are acces. Zadarnic îi este dor de jucării, căci nu le mai poate vedea acum decât printr-o fereastră veșnic închisă, inaccesibilă ca vitrinele magazinelor cu jucării de lux pentru copiii săraci. Și-atunci copilul târziu rătăcit […]

Într-o zi blândă ca un crâmpei de fericire și lumină, la marginea lacului aducând cu o imensă oglindă, în cuibul din vârful stâlpului răsărind din apă, două berze poposiseră să-și odihnească zborul. Ea i le arătase fericită, șoptindu-i că două berze laolaltă în același cuib sunt semnul iubirii care va dura, neumbrită de nori, ca […]

Obișnuiam să merg pe curcubeu. Obișnuiam să mă îmbăt de înălțimea lui când ne sărutam sub binecuvântarea clipei de dumnezeire. Dar nu știam cât de ușor e să faci un pas greșit și să aluneci, nici cu câtă repeziciune aveam să cad. Și iată-mă acum uitându-mă fără nădejde în sus, în urmă, la vârful de […]