Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Gânduri la marginea mării

Old Man sitting on the bench and thinking

Nu știi niciodată unde începe și unde se termină fericirea. Și mai ales nu știi, odată ce o atingi, cum să o faci să dureze, cum să oprești timpul în loc, să-l îngheți într-o unică, eternă, minunată clipă. E un vapor în larg ce se îndreaptă spre insula visurilor mele, pierdută undeva, departe, în ceață. Acolo e lumina verii, lumina fericirii fără margini. Mă voi întoarce oare?

Un pescăruș îmi dă târcoale cu un țipăt vesel. Să fie un semn? Un răspuns la întrebarea ce se rupe dureros din mine alergând să ajungă din urmă dâra de spumă lăsată de vapor? Dacă aș ști…

Aș vrea să fiu cer mângâiat de nori blânzi, pufoși, de primăvară… sau mare șoptitoare ce aduce de departe, cu fiecare val ce se frânge la țărm, mirosul adâncurilor… dar numai atunci când voi fi cer sau mare și ar trebui să fiu pretutindeni unde sunt ele voi fi cu adevărat liberă să rămân fără ca cineva să mă vrea sau să mă cheme, numai atunci voi putea alege să rămân pentru totdeauna aici.

Nu sunt nimic din toate astea. Sunt un biet muritor. Dar aș vrea să rămân.

Aș vrea să nu scriu niciodată pe cer, pe mare, pe nisip, că trebuie să plec. Și pasul meu șoptește fiecărei pietre: aș vrea să rămân. Și ochii mei imploră fiecare frunză a copacilor și fiecare floare pe când buzele mele îngână fără glas litania dulce pe care marea să mi-o ducă mai departe, tot mai departe, până în insula paradisului din care, iată, tocmai se întoarce un vapor. Oare ce răspuns mi-a adus?…

Aș vrea să rămân.

 

 


Publicată în volumul “Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

 Sursa imaginii: Dreamstime

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *