Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Grădina paradisului

gradina_paradisului_adela_serban”Demult, pe când Dumnezeu făurise întreaga grădină a paradisului suflând viață asupra unui bulgăre de tină, întâiul om își ducea zilele lungi și triste printre florile și păsările care încercau în zadar să-i lumineze istovitoarea singurătate. Și Dumnezeu i-a făcut femeie după chipul și asemănarea lui, ca omul să nu mai fie niciodată singur”

În serile blânde de toamnă, la marginea mării, șoapte din străvechea poveste îmi picură în sânge. Și odată cu ele, amintiri despre timpurile când eram întâia femeie a lumii, venind în calea ta cu comori de iubire care să-ți alunge singurătatea.

Revăd în amintire Grădina Paradisului, prea mică pentru a ne cuprinde nemărginita dragoste. Și apoi, de-a lungul milioanelor de ani, milioanele de femei în care am venit mereu în calea ta, în calea milioaelor de bărbați, războinici sau tandri, în care te risipiseși.

Îmi amintesc adeseori de toate astea. Și acum știu că dragostea e singurul paradis posibil, singurul paradis din care am fost izgoniți. De aceea, în serile blânde de toamnă, la marginea mării, mă doare singurătatea în coasta din care am fost zămislită.

 

Publicată în revista “Altfel” nr 31 / ianuarie 2002

Publicată în volumul “Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

Ilustrație de Adela Șerban

 

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *