Home » ...ȘI ALTE ARTE » JOCUL DE-A FERICIREA de Radu Herjeu – 24 octombrie 1998

 

Spectacol jucat pe scena Sălii Dalles din Bucureşti la 24 octombrie 1998

DISTRIBUŢIA:

NARCIS: Costin Vasile

BOGDANA: Elena Măruţă

REMUS: Dominique Costescu

IOANA: Irina Vlase

VLAD: Vlad Niculescu

Balerina: Mateia Stănculescu

  jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_01 BOGDANA: Narcis…Ce nume ţi-au dat și-ai tăi! De ce nu Adonis?… Sau Paris?… Narcis… Ar trebui să te ducă cu gândul la narcise, nu?… Oare de ce s-or chema narcise? or fi luat numele de la Narcis? sau invers? Narcis, tu n-auzi?… Nu te-apasă numele ăsta? Eu m-aș simți strivită să am un nume cu legendă și trimitere la bibliografie…
IOANA: Eu cred că ar fi fascinant să descoperi alte ființe vii. Să vezi dacă există un șablon al evoluției, dacă puteai evita unele lucruri…

BOGDANA: De ce să le eviți? Poate nu mai existam azi, dacă evitam unele lucruri…

REMUS: Sau poate eram mai departe…

BOGDANA:
Da, la Ciorogârla… unde mai departe? În era postatomică?

jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_02
jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_03 VLAD: Uite, aceea e steaua Mirtis… Cică era numele unei flori mici și urâțele…

BOGDANA: Nici o floare nu e urâțică!

VLAD:
Așa e povestea…

BOGDANA:
Aha!

VLAD:
… și floarea aceea se dorea frumoasă pentru tânărul cioban care se întindea de obicei lângă ea în umbra unui stejar. Și într-o zi, cum trece zâna florilor pe acolo, floarea a rugat-o s-o schimbe într-o fată frumoasă…

REMUS: Asta-i spuneam, să nu se mai ducă la filme cu Irina…

IOANA:
Ți-am zis că n-am cum s-o refuz… Și-apoi i-am zis de ieri că merg…


BOGDANA:
Da, la spectaculosul Ninja cu ochii de plastic…


REMUS:
Îi spuneam că puteți ieși împreună…


BOGDANA:
Nu pot, mă întâlnesc cu Vlad. Ce vă uitați așa? Nu mi-ai zis tu să mă joc? Asta și fac… și cu voi nu mai are nici un haz, că mă cunoașteți. Și dacă tot s-a prins imaginea mea de naivă de el, de ce să nu merg înainte? M-a invitat la o plimbare… Poate că vrea să mai acopere prostia aia de ieri cu steaua care era un steloi…
jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_04
jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_05 BOGDANA: Tu n-ai problema asta fiindcă tu nu dărâmi nimic. Tu-i lași pe toți în plata Domnului și în prostia lor.

IOANA: Cine sunt eu să le judec prostia?BOGDANA: Păi atunci să nu te plângi..

IOANA:
M-ai auzit tu pe mine plângându-mă?

BOGDANA:
Nu, tu nu vrei să deranjezi pe nimeni niciodată. Dacă cineva s-ar așeza cu scaunul pe piciorul tău, ți-ar fi jenă să-i spui să se dea mai încolo…

REMUS: Păi nu ne întâlnim cu Vlad…

BOGDANA: Ce-ți veni?

REMUS: Ți-ai pus rochie…

BOGDANA:
Și ce, nu mai e la modă și nu mi-a spus și mie nimeni?


REMUS:
Ba da, numai că…


BOGDANA:
… numai că ies cu doi domni în oraș și trebuie să arăt bine. Asta-i tot.


NARCIS:
Ma gândeam… saptămâna viitoare e un alt concert la Teatrul Mic… poate o luăm și pe Ioana și mergem toți patru… Ce ziceți?


REMUS:
Tot jazz? 

jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_06
jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_07 BOGDANA: Numai din cauza ta s-au întâmplat toate… Tu și jocul tău stupid de-a fericirea… Cuvintele tale… falsuri, de la început până la sfârșit! Nu ți-eram de folos așa pentru proiectele tale și te-ai gândit să ne reinventezi… ba mai mult, să ne convingi și pe noi să ne reinventăm… (…) Fericire… ne-ai făcut să credem că există așa ceva, ba și mai grav, că e un joc în care trebuie doar să intrăm… Ei bine, eu am intrat… și am ieșit în șuturi fiindcă măcar o dată n-am vrut să mai trișez în jocul ăsta tâmpit! Jocul de-a fericirea? Un joc în care nu câștigă nimeni… Inocența… independența… lupta cu compromisurile… cine a zis că astea aduc fericirea? Nu, băiete, aduc nefericirea și cu nefericirea nu te joci… De fapt, nu te joci deloc, n-ai timp de joacă în viața asta… Așa că, gata cu joaca, s-a terminat… ai înțeles?… s-a terminat!!!
Să nu te uiți la mine când dorm.
Mi-ai intra în vise
și n-aș mai putea să joc în piesa
cu un singur personaj pe care am montat-o.
N-aș ști ce rol să-ți dau.
De obicei nu visez fețe
așa că nu știu ce ți s-ar potrivi.
Aș putea inventa… dar dacă greșesc
și nu mai poți râde
când alunec pe coaja aceea de banană
sau nu poți cânta…?
Cine știe?
Dacă risc să-mi pierd spectatorii
care se așteaptă ca fiecare să-și știe rolul
și să se potrivească în el?
Cum le explic apoi că tu ai intrat fără bilet
și că vrei neapărat în lumină?
Să nu te uiți la mine când dorm.
S-ar putea să mă trezesc și apoi aș visa fețe.
Și dacă n-am roluri pentru ele?
Va trebui să recunosc în fața tuturor
Că piesele mele n-au oglinzi
și că lumina se învârte degeaba în cerc
pentru că n-are pe cine să prindă.
Și eu, neprinsă în fiecare vis
pot adormi liniștită, cu fața spre fereastra
prin care iese noaptea.
jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_08

jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_09

jocul_de-a_fericirea_radu_herjeu_1998_elena_maruta_10

 



Scenografia: Elena Maruta

Coregrafia: Mateia Stanculescu

Sunet: Daniel Nicolescu

Director productie: Elena Maruta


REGIA: RADU HERJEU

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *