Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Mormântul cuvintelor

mormintul_cuvintelor_adela_serbanÎn colivia nesomnului, nopțile nu respiră niciodată la fel. Chiar dacă greierii verilor și viscolul iernilor sunt aceleași, cântecul nopților e mereu nou. Nimic nu se repetă identic, nici măcar bătaia rară și monotonă a ceasului, ca o inimă adormită prin care curge sângele somnoros al nopții. Singurul zgomot ce pare a fi mereu același e cel ce seamănă unui suspin înăbușit, de parcă s-ar tângui sufletul prizonier al cuiva zidit de viu în temelii. Dar este mormântul neliniștit al cuvintelor.

Cuvintele au fost condamnate la moarte într-o noapte de iarnă. Și de când nu li s-a mai îngăduit să fie rostite, au nins mereu peste buzele golite de sânge, troienindu-le într-o tăcere dureroasă. Și dacă mai îndrăznesc uneori să-și plângă tristețea de a fi fost ucise înainte de vreme, e numai noaptea când nu e nimeni să le audă suspinând, cu foșnet de mare și ecou de triste, îndepărtate strune. La ivirea zorilor tac iarăși, de parcă nici n-ar fi grăit vreodată, și mă-nfășoară în pânza lor tăcută ce crește tot mai grea asupră-mi.

… și mă voi stinge-n ziua când nu mă voi mai zări deloc prin ceața lor prea deasă, inutil vierme de mătase în gogoașa cuvintelor nerostite.

 

 


Publicată în volumul “Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

Ilustrație de Adela Șerban

 

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *