Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 14 aprilie 2002 DISTRIBUŢIA: OMUL PIERDUT: Valentin Corneanu FATA: Elena Măruță SORA: Liana Săndulescu TATA: Costin Vasile DOAMNA CU FLOAREA: Roxana Niculescu DOAMNA CU CÂINELE: Alexandra Popescu POLIȚISTUL: Andrei Manea FATA: Unde să fiu?… Nu, tată, nu sunt la discotecă! Se aude radioul… Poftim, […]

Un căluț de mare s-a îndrăgostit într-o zi de o stea de mare. Steaua de mare nu putea înota la fel de repede ca el, astfel că doar îl urmărea cu privirea ei tandră cum zburda toată ziua hârjonindu-se printre tufele de corali. El rătăcea neobosit, în timp ce ea, răbdătoare și statornică, învățase să-l […]

Pietrele albe au scânteiat când mi-ai dat inelul, de parcă o rază de soare se reflectase în ele. Dar era noapte. Soarele dormea demult. Strălucirea venea din oglindirea chipului meu cu ochi surâzători, înlăcrimați de fericire. Un inel cu pietre albe… un inel de la tine. Nu știam dacă era o promisiune a fericirii sau […]

Era un timp când licuricii erau doar niște gâze cenușii de noapte. O astfel de gâză încerca într-o noapte să se urce pe tulpina unei flori, străduindu-se din răsputeri să nu cadă, de câte ori tânăra femeie legăna floarea pe care o ținea în mână. În fine, micuța gâză reuși să ajungă pe petalele florii, […]

Farurile mașinii străpungeau noaptea, luminând curbele strânse ale drumului. Se strecurase pe furiș din casă, ca ea să nu îl simtă. Nu ar fi avut ce să-i spună. Cum să-i fi explicat ceva ce nici el nu înțelegea? Îi reveni în minte după amiaza trecută, când voise să o ducă pe plaja aceea pustie, pe […]

Am văzut uneori într-un film ori am citit într-o carte, despre femei care plâng… și pentru care există întotdeauna brațe care să le cuprindă, legănându-le tristețea. Dar asta se întâmplă numai în lumea de dincolo de ecran sau de paginile cărții. De aceea obișnuiam să închid ochii și să visez cum ar fi dacă s-ar […]

  M-am întrebat odată la ce o fi visând, de pildă, un cristal de sare. Și n-a trebuit decât să iau unul în mâini ca să înțeleg din usturimea sărată a palmelor mele că un cristal de sare tânjește după răcoarea unui strop de apă în care să se topească, contopindu-se într-o nuntire infinită de […]

Perechea de la masa de lângă căminul în care focul ardea ca-n basme privea în tăcere bradul de Crăciun privindu-se din când în cânt în ochi cu un zâmbet care nu avea nevoie de cuvinte. Ea tremura în rochia prea subțire pentru noaptea de iarnă, dar nu vroia să plece. Ar fi vrut să stea […]

  Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 14 aprilie 2002 DISTRIBUŢIA: OLGA: Elena Măruță IRINA: Roxana Niculescu MATEI: Andrei Manea IRINA: Oh, ce-o să mai povestim! Tu-ți dai seama de când nu ne-am văzut?OLGA: De când ai plecat la Dragoslavele IRINA: Acolo n-am stat decât doi ani. Ții minte când îți […]

Eternitatea s-a născut între infinitul cerului și al mării în clipa când le-a unit mâinile albastre, născând fragila linie a orizontului. Și totuși din ce este făcută, în ce s-ar putea măsura ori număra, chiar dacă, infinită fiind, numărarea nu ar înceta niciodată? Cerul nu are sfârșit. Dar se numără veșnic, cu fiecare nor, cu […]