Va veni o clipă când ochii de primăvară înlăcrimată îți vor petrece plecarea fără de cap întors peste umăr, clipa de început a drumului lung și pustiu pe care va trebui să-l străbat singură până la sfârșitul vieții, căci niciodată zăpada trupului tău nu va mai fi liman de liniște și iubire trupului meu chinuit […]

Tăcerea e sufletul tremurător și delicat al unei lumi fantastice și pure. E ceea ce vibrează-n aerul dintre cornițele melcului și frunza căzută când mica vietate se apropie să sărute ofranda copacului. E ceea ce sfărâmă luna-n cioburi de argint spre a împodobi cu ea apa izvoarelor în noapte, la ceasul când vin căprioarele să […]

  Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 19 decembrie 1999 DISTRIBUŢIA: TRAIAN: Dominique Costescu ALINA: Irina Vlase FIGURĂ: Costin Vasile COSTI: Gabriel Dragnea LIVIA: Elena Măruţă DIRECTORUL:Adela Șerban REDACTORUL 1: Marius Radu REDACTORUL 2: Liliana Bălăceanu POLIȚISTUL: Adrian Ionescu LIVIA: N-am curaj? Și de ce n-aș avea? Nu mai am nimic […]

 Se spune din bătrâni că stelele căzătoare sunt intâile călăuze blânde ale sufletului care se desprinde de lumea pământească pășind în lumină și totodată balsam durerii celor rămași în urmă. ”Când cade o stea, se urcă un suflet la cer”. Și totuși, noapte de noapte, câte o stea poate fi văzută căzând mereu și mereu, […]

De când mă ştiu, am visat vise albe. Visam să zbor prin albul imaterial şi imaculat al norilor, pe care mi-l doream ca veşmânt. Iar uneori, pe când stăteam pe pajişti verzi împletind cununi de flori albe, un unicorn alb ca luna venea să-şi culce capul în poala mea. Urăsc zăpada, am urât-o mereu, însă […]

Îmi amintesc cum veneam… de departe, din iarnă, necunoscându-te, căutându-te cu ochi neliniștiți fără să te bănuiesc în conturul unei povești de iubire încă fără nume… … și-apoi îmi amintesc cum plecam de unde aș fi vrut să rămân pentru totdeauna, cu ochi înlăcrimați de fericire privind într-ai tăi, palmele noastre lipindu-se una de alta, […]

Oricine ar privi curcubeul s-ar întreba unde duce calea de lumină multicoloră arcuindu-se delicat peste mare ca o tandră amintire a ploii abia duse. Oare ce o fi la capătul ei?… Poate că nimeni n-a plecat vreodată într-acolo… sau poate că nimeni nu s-a întors, fiindcă marginea acestui brâu de lumină se află pe tărâmul […]

Poate că pe plăjile lungi de pe lângă mările pământului nu ninge niciodată pentru că scoicile s-ar simți prea singure văzând îmbrățișarea fiecărui fulg de zăpadă cu fiecare fir de nisip… De-aceea poate iernile topesc cu blândețe orice ninsoare ce încearcă să acopere nisipul umed. Numai că iarna asta nu va semăna nici uneia din […]

  Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 31 octombrie 1999 DISTRIBUŢIA: DAN: Costin Vasile MARILENA: Elena Măruţă CRISTI: Dominique Costescu IOANA: Irina Vlase NENEA CU PLOAIA:Gabriel Dragnea MARILENA: N-a sunat?CRISTI: Cine? DAN: Iar începeți? George. IOANA: De ce să sune George? MARILENA: Pentru că a plecat la Budapesta. Până acum ar […]

Ceasul de blândă lumină a toamnei, când frunzele se pregătesc să înnopteze a iarnă… ochii ei… ochii lui… și-o simplă poveste de dragoste înfiripându-se sub valsul frunzei de mesteacăn ce așternea crâmpeie galben-verzi în părul despletit… și-apoi iarna cea lungă și tristă ca depărtarea așternută între ei… și lungi scrisori oftând ca frunzele de toamnă… […]