Nu mai țin minte când am venit pe lume. Atâta știu: că leagănul dintâi mi-a fost o frunză de stejar și că lumina strecurată prin ramurile dese m-a mângâiat cu iubire. Eram numai o ghindă mică, dar mama mea era lumina. Eu locuiam însă-n căușul unei frunze, la pieptul tatălui meu, stejarul cel bătrân. Mult […]

 Cândva mi-ai arătat pe dealul copilăriei tale doi copac, cu două trunchiuri și o singură coroană, atât de strâns îmbrățișați că nici măcar tu, care copilăriseși pe dealul acela, nu știai că sunt doi. Sau poate n-ai știut pentru că unul dintre ei, cel mic, a început să crească atunci când m-am născut eu și […]

Vine un timp când limbile ceasului trebuie mutate peste prăpastia unei ore, vine un timp când nu se poate altfel. Dar mi-e teamă. Voi pierde o oră din viață, o oră care nu știu ce va lua cu ea. Privesc cadranul pendulei și mă tem. Mă tem să nu adorm ca nu cumva ora aceea […]

 Am început s-aud lumina de când mi-am lipit tâmpla de fereastra rece a iernii așteptând să-mi fulguiască și-n suflet la fel de alb ca afară… Privesc crengile desfrunzite, dantelându-le cu gândul meu alb. Dar câteodată albul e trist. N-aș fi crezut niciodată că iarna poate să mângâie și iată-mă acum așteptând atingerea degetelor sale de […]

O picătură oarecare de apă pe o masă oarecare, într-o seară de iarnă. O privesc fix întrebându-mă când și de unde o fi căzut acolo, că parcă acum câteva clipe nu era și totuși parcă ar fi dintotdeauna acolo, încât nici eu nu mai știu dacă eu o privesc sau ea mă privește. Nu am […]

Sunt măr înflorit la marginea mării. De când n-am mai rodit, frunzele mi-au fost invadate de alge și florile acoperite cu cristale de sare. Cei care trec pe lângă mine îmi plâng de milă, crezând că nu pot respira sub povara acelei materii moarte care mă acoperă, crezând că marea m-a învins. Dar eu știu […]

Când m-am născut, eram o floare frumoasă cu petale de catifea purpurie, cu frunze verzi ca marea și cu tulpina netedă și blândă. Un trandafir. Și dăruiam dragoste, căldură și gingășie, crezând c-am fost menită să fiu floarea iubirii. Și nu știu cine a greșit – eu, dăruind prea mult, sau ei, cei care n-au […]

Din aripile galbene ale îngerilor toamnei ninge cu frunze muribunde peste pământul veșted și strălucirea ostenită a soarelui prelins spre apus îngălbenește cerul amurgului. Acolo, departe, unde nimeni nu poate ajunge, dincolo de linia aurită a orizontului, e timpul încă netrăit, timpul pe care nu-l putem ști niciodată dinainte. Dar într-o noapte îngerii toamnei mi-au […]

Somn ostenit de așteptări încercănate în noaptea ce doare… Atingere de un zgomot auzit în vis și tresăriri de singurătate în întunericul rece și mut… Vis să fi fost?… Poate că totuși fusese  cineva… Ori poate doar iarna bătuse la geam cu o floare de gheață. Melancolia nici unui pas nu lăsase nostalgia nici unei […]

Deşteaptă-te, frate, şi nu mai visa C-afară nu-i nimeni, Nimic din ce-ai vrea O dată măcar să mai fie… (Ion Minulescu) Dincolo de ferestre s-a lăsat noaptea. Şi-i plină de greieri. Şi sufletu-i pustiu ca paginile albe dintr-un jurnal în care un îndrăgostit cu dragostea ucisă nu va mai scrie niciodată. Zvonurile nopţii arcuiesc curcubee […]