???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????Îmi place să ascult vorbele și gândurile oamenilor pe înserat. Amurgul le dă o introspecție tandră, făcându-i să dezvăluie părți ascunse ale sufletului lor, pe care uneori nu le recunosc nici măcar față de ei înșiși.

 

E mult de când n-am mai urcat pe acest munte, până la acropolele orașului. Aici veneam adesea, atunci când eram împreună. Ei îi plăcea să privească orașul și marea de aici și stăteam multe ore, așteptând asfințitul în timp ce priveam vapoarele și bărcile intrând și ieșind din port.

Îmi amintesc adesea acele timpuri, deși niciodată nu am crezut că o voi face. Uneori oamenii simt și acționează ciudat. Nu eram de mult timp împreună când am alungat-o fără să-mi pese de durerea ei, de devotamentul ei, de dragostea ei. Mă simțeam puternic și invincibil, eram convins că fac ceea ce trebuie, fără să înțeleg că renunțam la ceva ce nu aveam să mai găsesc. Mai mult, nu mi-am dat seama cât avea să-mi lipsească ceea ce atunci consideram că mă îndepărta de ea.

Obișnuia să mă enerveze cu romantismul ei… sau cel puțin așa credeam. Găsea un argument romantic în orice. Iubea asfințitul, florile, poezia, dar nu era numai atât. Credea chiar că dacă două stele apar brusc dintre nori, exista un motiv romantic în asta, că acele stele aveau pentru noi un mesaj de genul tu și eu. Acesta a fost principalul motiv pentru care am decis să o părăsesc. Cum mi-aș fi putut petrece viața lângă o femeie care găsea ceva romantic chiar și în numărul urmelor de pași de la poartă până la ușa casei – indiferent dacă ar fi fost par sau impar, ea tot ar fi găsit o explicație romantică?! Iar dacă ar fi făcut asta și în public – deși părea că se abține destul de bine –, dar mă rog, dacă în viitor ar fi făcut-o… dacă…? Cum ar fi fost, de exemplu, să fim împreună cu alți oameni, la o cină de afaceri, iar ea să mă facă de râs arătându-mi cu voce tare perechile de stele de pe cer? Nu, cu siguranță nu puteam risca. Nu ar fi fost soția potrivită pentru un om de afaceri de succes. Categoric, nu. De aici inevitabilul sfârșit.

Și aici vine partea ciudată. Romantismul care mă făcuse să o alung este ceea ce îmi amintesc cel mai pregnant, de câte ori mă gândesc la ea. Mai mult chiar, este ceea ce am căutat mereu, în toate femeile cu care am fost după aceea. Mai ales după câțiva ani în care am pierdut total legătura cu ea, ca și cum ar fi dispărut.

Dacă doriți să citiți continuarea, achiziționați volumul “Urmele paşilor

Cititorii din străinătate pot achiziționa cartea în limba română sau în limba engleză

Sursa imaginii: Dreamstime

Apreciați pagina de Facebook a acestei cărți

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web
se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *