http://www.dreamstime.com/stock-photos-young-woman-laying-field-image7682543

Tăcerea e sufletul tremurător și delicat al unei lumi fantastice și pure. E ceea ce vibrează-n aerul dintre cornițele melcului și frunza căzută când mica vietate se apropie să sărute ofranda copacului.

E ceea ce sfărâmă luna-n cioburi de argint spre a împodobi cu ea apa izvoarelor în noapte, la ceasul când vin căprioarele să bea lumină. E urma lăsată-n spuma valurilor mării de pașii lunecoși ai peștilor albaștri.

Despre țara tăcerii nu se poate scrie decât cu un toc muiat în iubire. Acolo oamenii au numai suflet bun și animalele numai ochi blânzi. Acolo nimeni nu știe ce-i lacrima, fiindcă atâta frumusețe nu lasă loc durerii.

Pe târâmul tăcerii lumina e tânără și zglobie fiindcă e-atâta soare încât floarea soarelui nu mai știe încotro să se întoarcă, iar umbrele păsărilor calcă pe umbrele frunzelor, cu umbre de foșnet.

Acolo păsările cântă în gând și florile se deschid în gând, fără zvon, fără foșnet sub razele amețitoare ale zilei, ca un diamant uriaș sclipind în mii de curcubee.

Ca nici un zgomot să nu tulbure armonia fragilă și scânteietoare ca un balon de săpun, norii duc degetul la buze și-n țara tăcerii plouă în șoaptă. De nins nu ninge niciodată fiindcă pe tărâmul tăcerii nu există iarnă, dar pulberea raiului scuturată de pe aripile îngerilor așterne uneori pe iarba veșnic verde o zăpadă fragilă și neliniștită ca respirația unei mirese.

Dar unde e tăcerea?…

Se naște mereu și mereu la marginea de răsărit a acestui tărâm, izvorând mereu peste el ca o aripă vie.

Acolo e leagănul tăcerii: la hotarul trandafiriu al somnului, în spatele pleoapelor închise.

Publicată în volumul Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

 Sursa imaginii: Dreamstime

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *