Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Ultima petală de lumină

http://www.dreamstime.com/stock-images-god-bless-image5043274

Obișnuiam să merg pe curcubeu. Obișnuiam să mă îmbăt de înălțimea lui când ne sărutam sub binecuvântarea clipei de dumnezeire. Dar nu știam cât de ușor e să faci un pas greșit și să aluneci, nici cu câtă repeziciune aveam să cad. Și iată-mă acum uitându-mă fără nădejde în sus, în urmă, la vârful de lumină unde ai rămas.

Caut în amintire momentul când mi-ai spus ultima oară ”te iubesc”. Nu deslușesc o clipă anume, fiindcă ea era atunci doar o infinit mică parte a unui mănunchi de lumină și iubire. Dar acum înțeleg că, dacă aș fi știut că este pentru ultima oară, ți-aș fi adunat cu grijă vorbele și le-aș fi împodobit cu stele.

Dar acum e târziu. Am căzut de pe curcubeu și din iubire. Și tot ce mi-a rămas e doar această petală de lumină ce mi s-a agățat în păr atunci când am căzut. E singura ce s-ar mai putea întoarce vreodată în lumina în care ai rămas, să-ți mai aducă un semn de la mine. De aceea am să-ți scriu pe ea câteva rânduri.

Nu mi-ai iertat niciodată nimic, oricât aș fi vrut să-mi spui, îmbrățișându-mă, că mă ierți și mă iubești. Iar acum sunt nevoită să-mi accept înfrângerea de a trebui să plec pentru că nu mai pot duce cu mine atâta vină. Și sper doar ca, fiind pentru ultima oară înainte de a pleca pentru totdeauna din viața și din amintirea ta, mă vei ierta.

Îți cer iertare fiindcă te-am mințit. Te-am mințit în ziua când am înțeles că-i rănești pe cei a căror iubire n-o vrei, deși ea nu-ți cere nimic. Și pentru că n-am mai putut îndura să mă rănești, a trebuit să te mint că nu te mai iubesc, câștigându-mi astfel pacea de a te iubi în taină, în șoaptă și tăcere, fără ca tu să știi. Și acum îndrăznesc s-o spun fiindcă știu că, dacă vreodată petala de lumină purtând ultima mea scrisoare va ajunge la tine, eu voi fi deja departe, într-un alt anotimp, și nu mă vei mai putea răni, o ultimă oară, pentru vina de a te fi iubit mai mult decât ai vrut.

În ultima noapte visată alături de tine, ți-am așternut pe frunte trandafiri. Și am plecat purtând pe frunte, aievea, ca dar de adio, cununa pe care mi-ai împletit-o tu din spinii lor.

 

Publicată în volumul “Amintirile Mării” – Editura Moroșan, 2003

Sursa imaginii: Dreamstime

 

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *