Au trecut atâția ani și încă mă întorc în acest loc, pe care mi-l amintesc de parcă ar fi fost ieri. Ce tineri eram când ne-am întâlnit aici pentru prima dată… și ce delicată a fost povestea noastră de dragoste! Ne jucam de-a personajele din povești și ne plăcea să spunem că soarta ne-a făcut să ne întâlnim. Zâmbesc privind înapoi la acele vremuri duse pentru totdeauna.
Îmi voi aminti mereu anul în care ai plecat la facultate. A fost ultima oară când te-am văzut, ultima oară când ne-am întâlnit aici în fața mării, jurându-ne că ne vom întoarce mereu în acest loc în ziua când ne-am cunoscut. Și că, în orice colțuri ale lumii am fi, sufletele noastre vor fi mereu împreună, aici.
Eu m-am întors. În fiecare an, oricât de departe aș fi fost, mi-am aranjat călătoriile astfel ca în această seară din an să fiu aici. Tu n-ai venit niciodată. Eu însă te-am așteptat mereu, gândind și sperând că o să vii, iubindu-te încă și fiindu-mi dor de tine cu aceeași inimă de adolescentă, deși trecuseră atâția ani peste noi.
În fiecare an al acestei vârste mature, când am stat pe această bancă la marginea mării, m-am gândit la viața mea. Nu m-am măritat niciodată. Relațiile cu partenerii pe care i-am avut n-au funcționat suficient de bine ca să ajung să fac acest pas, așa că de toți m-am despărțit, mai devreme sau mai târziu. După fiecare despărțire am suferit puțin, apoi, când sosea această zi, veneam aici și mă simțeam cumva ușurată. În fiecare an te așteptam din nou.
Dacă doriți să citiți continuarea, achiziționați volumul “Urmele paşilor”
Cititorii din străinătate pot achiziționa cartea în limba română sau în limba engleză
Ilustrație de Adela Șerban
Apreciați pagina de Facebook a acestei cărți
© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web
se poate face numai cu acordul scris al autorului.
