AUTORUL de Radu Herjeu – 15 noiembrie 2003 | Tanguera

Home » ...ȘI ALTE ARTE » AUTORUL de Radu Herjeu – 15 noiembrie 2003

AUTORUL de Radu Herjeu – 15 noiembrie 2003

Posted by Tanguera Posted on Nov - 15 - 2003 0 Comment

Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 15 noiembrie 2003

DISTRIBUŢIA:

AUTORUL: Mihai Sadoveanu

LILI: Delia Ion

LAUR: Costin Vasile

MARINA: Elena Măruță

MADAM POPESCU: Roxana Albu

BĂIATUL : Andrei Petre

	LAUR: Doamnă… Nu mi-ați spus numele dumneavoastră MARINA : Păi nici dumneata nu mi l-ai spus mie LAUR: Nu m-ați lăsat. MARINA : Eu? Domnișoară… Marina Lazăr. LAUR: Laur… Laurențiu Anton. Așadar, domnișoară Lazăr, banca m-a trimis aici să stau pe perioada cât sunt sub contract cu ei. Urma să mă simt ca acasă. MARINA: Mda, și mie mi-au spus la fel. Ei bine, vedeți clar că au greșit, aici stau eu și am și venit înainte așa că…
MARINA: Mie nu-mi place să mă scol dimineața. Și când mă scol vreau ca baia să fie liberă. Nu vreau haine împrăștiate prin sufragerie, prin baie sau prin bucătărie LAUR : Pe hol se poate ? MARINA : Nu se poate. Ah, nici pe balcon. LAUR (oftând) : Bănuiam eu… MARINA : Îmi place să mă uit seara la știri și eventual la un film bun LAUR: Asta nu ține de mine… MARINA: Nu-mi place ca în frigider cașcavalul să stea pe același raft cu roșiile. Nu spăl vasele sau rufele altora. LAUR: V-ați gândit să vă faceți o listă… așa ca un CV ?
	MARINA : Ei nu că asta-i culmea, după ce că-mi cotrobăi prin lucruri tot eu să-ți fiu recunoscătoare că nu te duci să mă pârăști ! LAUR : Chiar îmi pare rău. N-am știut că n-am voie. De fapt, nu trebuia să mă uit prin mapa aceea. Nu era treaba mea. Dar așa am fost eu de mic… curios. Ți-am spus că pe la 4 ani am spart toate ouăle vopsite de mama de Paști ca să văd dacă n-a rămas vreun pui înăuntru ? MARINA ( zâmbind ) : Bănuiesc că așa sunt toți copiii… curioși adică. LAUR : Da, dar numai curiozitatea a ajuns la mine, cel adult. MARINA : Cum adică ? LAUR : Adică sunt atât de diferit de cel care mă visam copil fiind… Nu semăn deloc cu cel pe care-l descriam în compunerile acelea obligatorii de la școală : “Tu ce o să te faci când o să fii mare ?”
MARINA: Unde scrie că trebuie să ningă? Și așa e prea frig… LAUR: Cum unde? În basme… Uite și Alifantis are ceva cu “te uită cum ninge decembre”, tra-la-la, ceva cu soba și nu știu mai ce… MARINA: Tocmai… n-avem sobă, nu ninge… Mai bine. Se pastrează pentru Crăciun. Mai ții minte că mi-ai promis să ne petrecem primul nostru Crăciun împreună la munte? LAUR: Am promis eu așa ceva? (Marina îl împinge) Trebuie să-mi verific agenda. MARINA: Dacă tot te uiți în agendă, vezi…
	MARINA: Tu plecai și eu trebuia să scap de copil ca să uit și că te-am cunoscut, nu ? LAUR: Marina, nu înțelegi… MARINA: Nu înțeleg, nu ! Nu înțeleg ! Cum plecai? Spuneai că mă iubești, că o să divorțezi, că o să mergem împreună de Crăciun… LAUR: Nu eu… MARINA: Sigur că nu tu, cel puțin nu cel pe care aveam eu senzația că îl cunosc ! LAUR: Dar asta încerc să-ți explic că eu nu sunt eu și tu nu ești tu!
LAUR: N-avea cum să știe că am furat banii de la bancă… MARINA: Ai furat banii de la bancă??… LAUR: Da, m-am folosit de schițele tale… Dar nu e asta… MARINA (sărind și începând să-l lovească cu pumnii) : Nenorocitule! Te-ai folosit de mine! Totul a fost doar un circ ca să furi banii! Apoi plecai la ea și eu făceam pușcărie, nenorocitule!!!
	LAUR: Marina, tu nu înțelegi că nu eram eu? Că totul, dar totul e o imensă farsă ? Că n-am făcut decât să urmăm niste indicații de regie? MARINA: Nuuuu… nu-i adevărat ! Tu ai scris totul… tu… ți-ai scris cartea pe viu ! LAUR: Nu-i adevărat, Marina… n-am scris eu… N-aveam cum să știu ce spuneai tu înainte să apar eu… și apoi de ce ți-aș fi arătat ? Aș fi putut să fug cu banii și cu manuscrisul… ai fi aflat totul când aș fi publicat cartea… MARINA (cu gândul aiurea) : De acolo erau banii pentru copil… mă rog, pentru ca el să dispară… De aceea aveau nevoie de schițe… Voiau să afle cum s-au furat banii…
AUTORUL : Doamnă, vă rog să plecați imediat până nu… MARINA: Până nu ce, Titi ? Doar nu mă dai afara? Doar nu-mi dai papucii, Titi ? AUTORUL: Ce să faceți cu papucii mei, doamnă? Vă dau afară… Nu vă cunosc și nu știu ce căutați în casa mea! MARINA: Cum ce caut, Titi ? Mi-am căutat fericirea… Dar văd că n-am găsit-o! Cum Titi, mă dai afară? Acum, după ce m-ai lăsat gravidă? AUTORUL: Cum, doamnă? MARINA: Hai, mă, Titi, nu cred că trebuie să-ți descriu…
	LILI : Titi! AUTORUL: Lili ! MARINA: Lili ? AUTORUL: Doamnă! LILI și MARINA: Ai o amantă! AUTORUL: Doamnă, ea e logodnica… Lili, n-am nici o amantă. LILI: Și dânsa cine-i? AUTORUL: Habar n-am! MARINA: Cum habar n-ai Titi? (aratând spre burtă) Și ăsta ce e? LILI: Ce-i ăla Titi ? AUTORUL: Nu știu draga mea… Cordonul de la halat?