Spectacol jucat pe scena Sălii Dalles din Bucureşti la 24 aprilie 1999
DISTRIBUŢIA:
CRISTOFOR BELLEA: Costin Vasile
EMA BELLEA: Elena Măruţă
VALERIU STAMBULIU: Dominique Costescu
EMA BELLEA: Elena Măruţă
DOAMNA SAVA: Lenke Suhaida
 |
EMA: Bună seara.Nu credeam că mai ajung. E o aglomerație în autobuzele astea, ceva de speriat!CRISTOFOR: Și pe unde ai umblat până acum? EMA: Cristi dragă, dacă nu umblu eu, cine vrei să le facă pe toate?… Și ce-i asta? Ți-am spus să nu mai pui partiturile pe măsuță. Abia se ține, o distrugi. CRISTOFOR: Și e o piesă rară… EMA: Rară, ne-rară, de ce s-o distrugi? Și iar ai lăsat casetofonul în priză. CRISTOFOR: L-am scos EMA: Nu l-ai scos și se strică. Abia l-am reparat. |
| CRISTOFOR: … A sunat taică-tău…EMA: (…) Și ce mai zicea? CRISTOFOR: Nițel cam indispus. O gripă… EMA: Și de ce nu-mi spui? Atunci de asta a sunat! CRISTOFOR: Nu, dragă, ca nu e nimic grav. EMA: Jură-mi. CRISTOFOR: Jur. EMA: Inutil că tot minți. Dacă nu era ceva serios nu chema el încoace. CRISTOFOR: Nu, că a chemat cu taxă inversă. |
 |
 |
EMA: Nu te culca târziuCRISTOFOR: Nu mă mai culc deloc! EMA: Și fii cuminte. CRISTOFOR: Sunt. Sărută-l pe tata din partea mea, spune-i că-i doresc multă sănătate. Nu te necăji te rog… așa e viata… iar bătrânețea e un viciu de care nu scapă nimeni,.. Vezi cum mergi… închide fereastra la vagon că noaptea e răcoare… Dar nici n-o închide de tot să nu te înăbuși… și ai grijă cum te dai jos… Vino să te sărut… Voiaj bun! |
| ANCA: Am intârziat? CRISTOFOR: Dacă te referi la ceasornic… nu. Dacă mă întrebi însă “ai fi vrut să vin mai devreme?”… ANCA: Ce ploaie! Și nici un taxi. Țineam să ajung la timp, să nu aud iar reproșurile lui Valeriu. Dar ce-i cu el? N-a venit? CRISTOFOR: Nu. ANCA: Lui îi vine ușor să fie punctual: de acasă la școală, de la școală, acasă… Să-l vad însă obligat să facă repetiții, să se coafeze, să aștepte la croitoreasă, la pălării, la pantofi… Am calculat într-o zi cât am așteptat: 4 ore și 45 de minute… |
 |
 |
CRISTOFOR: Ce faci?ANCA: Plec.CRISTOFOR: De ce?ANCA: Fiindcă nu-mi place.
CRISTOFOR: Am priceput. Fugi. Da, da, fugi. Și stii de ce? Fiindcă ți-e frică. |
| ANCA: Perfect. Rămân. Și stii de ce? Fiindcă prefer să suport o seară dezagreabilă decât să fiu suspectată de lașitate. Dar cu o condiție.CRISTOFOR: Accept.ANCA: Să nu-mi pomenesti de criza prin care treceți, tu și Ema.CRISTOFOR: Nu, că ea nu bănuiește nimic, aici e nenorocirea. ANCA: Să nu-mi spui că nu te înțelege și nu te stimulează. CRISTOFOR: Crezi că și-a pus măcar o dată problema? ANCA: Să n-o acuzi că e absentă, indiferentă, absorbită exclusiv de preocupările ei… CRISTOFOR: Dacă ar fi numai asta… |
 |
 |
ANCA: Să nu-mi pui muzică. Nu-mi place decât muzica ușoară. Ție?CRISTOFOR: Mie nu. E ca o femeie ușoară. Farmecă, dar nu rămâne. ANCA: Și muzica grea e ca o nevastă: nu farmecă, dar în schimb rămâne. CRISTOFOR: Grozavă! O rețin. ANCA: N-am terminat. Să nu-mi evoci amintiri și să nu-mi ceri sfaturi (…) CRISTOFOR: Nu. ANCA: Dar atunci ce-o să-mi spui, Cristi? CRISTOFOR: Că te iubesc. ANCA: Știi ce urmează? CRISTOFOR: O palmă. |
| CRISTOFOR: La teatru e altceva. Acolo e o distanță care îmi amplifică tortura. Joci pentru o sală întreagă, indiferentă că sunt și eu acolo, pe când eu mă aflu acolo doar pentru tine. (…). Mi-ar fi plăcut să fiu un simplu sufleur în trupa în care joci, să stau în cușcă, să înghit praful scenei, la nevoie să mă îmbolnăvesc de tuberculoză (…) numai să fiu în preajma ta… Lasă-mă să te sărut!ANCA: Fii cuminte, Cristofor! |  |
 |
ANCA: Te rog pentru ultima oară: taci. Te afli într-o mare primejdie. Ce faci dacă-ți spun că și eu am ceasurile mele de tristețe?CRISTOFOR: Le-am bănuit. ANCA: … că și eu am zilele mele de singurătate? CRISTOFOR: Eram sigur. ANCA: … că și eu trăiesc nopți lungi de insomnie și dimineți vinete care mă găsesc cu ochii în ferestre? Ce spui de asta, Cristofor? CRISTOFOR: Că există un Dumnezeu pe lumea asta! |
Scenografia: Elena Măruță
Adaptarea: Elena Măruță
Sunet: Iuliana Șerban
Director productie: Elena Măruță
REGIA: RADU HERJEU
Facebook Comments
