Tanguera – În pași de dans

O CARTE PENTRU ÎNTOARCEREA LA GRAȚIE ȘI TANDREȚE Volumul de proză scurtissimă Amintirile mării al Elenei Măruță se constituie încă de la începutul lecturii într-o capcană benignă pentru cititorul grăbit. În cele cu puțin peste 100 de pagini, cele 72 de texte care compun volumul ar presupune o accelerare a actului lecturii, dacă am avea […]

Izbucni în plâns când deschise dosarul unde își ținea desenele. Se întâmplase din nou. Munca îi fusese distrusă de o pată de cerneală roșie aruncată criminal peste desen. Ultima oară, desenul fusese efectiv rupt în patru. Profesorul pusese bucățile la loc, dar cu toată banda adezivă lipită pe spate, rănile desenului arătau cicatrici urâte. Luase […]

  Spectacol jucat pe scena Cercului Militar Național din Bucureşti la 15 noiembrie 2003 DISTRIBUŢIA: AUTORUL: Mihai Sadoveanu LILI: Delia Ion LAUR: Costin Vasile MARINA: Elena Măruță MADAM POPESCU: Roxana Albu BĂIATUL : Andrei Petre LAUR: Doamnă… Nu mi-ați spus numele dumneavoastră MARINA : Păi nici dumneata nu mi l-ai spus mie LAUR: Nu m-ați […]

Nu sunt sigură că ți-am înțeles întotdeauna regulile. De fapt, nu sunt sigură că măcar tu le-ai înțeles. Pentru că unele dintre regulile care îți guvernau viața și îți dictau comportamentul se schimbau atât de ușor încât chiar nu sunt sigură cât de mult le înțelegeai tu însuți. Nu, nu ți-am înțeles întotdeauna regulile. Și […]

Am auzit pe unii oameni spunând că și-ar dori să fie o umbră. Însă ei nu se închipuie decât fiind umbra vreunui anume om pe care poate l-au iubit cândva și căruia au vrut să-i rămână aproape. Nu s-au gândit niciodată că o existență de umbră nu înseamnă să fii umbra unui singur om, ci […]

 g Se întreabă dacă l-ar putea observa cineva în mulţime. Probabil că nu, de fapt de ce ar face-o ? E doar un om, la fel ca ceilalţi, nu are nimic deosebit, care să atragă atenţia. Doar că uneori singurătatea îl apasă atât de mult, încât îşi închipuie că blestemul prea greu pe umerii lui […]

– jurnal de necălătorie – Există o insulă prin care rătăcesc în visele mele despre limanuri inaccesibile, o insulă ca un colț de rai căzut pe pământ. E o insulă binecuvântată de zei, în jurul căreia marea așează cununi de spumă să-i sporească frumusețea, la ceasul răsăritului plin de pescăruși somnoroși. În insula aceea răsună […]

Câteodată mă întreb dacă a existat. Atunci când mă gândesc la el și nu reușesc să-i adun chipul dintre amintirile amețite și haotice. Trebuie să fie existat totuși, altfel de cine aș vrea să-mi amintesc?… Dar mă întreb dacă într-adevăr l-am cunoscut sau poate numai l-am visat, într-unul din visele acelea cețoase din care nu-ți […]

Îi promisese că avea să vină într-una din zilele acelei veri toride, fiindcă ardea de dorinţă şi nerăbdare să o cunoască. Ea îi scrisese atâtea scrisori, frumoase ca nişte poveşti cu gust de ieri, de parcă i-ar fi cunoscut amintirile, în ciuda faptului că nu-l văzuse niciodată. Sau poate că memoria are undeva un izvor […]

E-o ceață de toamnă târzie, ca într-o noapte de demult, în care treceam pe lângă umbra unor munți îndepărtați, doar bănuindu-i semeți, ascunși în fumul alburiu. Lacul nu se vedea din cauza ceții dese împrăștiate pretutindeni, dar mi se promisese că aveam să-l văd cu siguranță în dimineața când aveam să trec din nou pe […]