Home » ...ȘI ALTE ARTE » Literatură » Spre toamnă

zile ploioase

Încă o vară bate la porţile tărâmurilor interzise spre care nimeni nu mă va mai chema vreodată. Tărâmurile de care mi-e dor dar care nu-mi duc dorul există acolo, departe, mereu pentru alţii, niciodată pentru mine.

Aş vrea să ma întorc la ele într-o zi… şi totuşi n-aş vrea.  E trist să te  întorci în locul unde ai fost cândva iubit atunci când acolo nu te mai aşteaptă nimeni. Poate nici marea ori nisipul nu m-ar recunoaşte, şi astfel m-aş simţi mai singură ca niciodată.

Încerc să refac legăturile fragile, distruse brusc de o furtună duşmană, dar nu mai regăsesc capetele drumurilor frânte atunci, aşa că încerc să pun în loc altceva, mereu altceva. Oare de ce mă mir că ceea ce iese nu seamănă cu nimic din ce ştiam ? de ce mă mir că lumea pe care o clădesc căutând cu disperare ceea ce am pierdut, nu seamănă cu ceea ce era cândva un paradis?

 

 Dacă doriți să citiți continuarea, achiziționați volumul “Urmele paşilor

Cititorii din străinătate pot achiziționa cartea în limba română sau în limba engleză

Sursa imaginii: Dreamstime

Apreciați pagina de Facebook a acestei cărți

 

© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Facebook Comments

Leave a Reply