Ema avea 37 de ani și nu fusese niciodată măritată. Părea să aibă mereu ghinion cu bărbații, fiindcă se despărțea de ei fie înainte de a apuca măcar să vorbească despre căsătorie, fie în toiul pregătirilor de nuntă. Așa că acum locuia singură într-o garsonieră unde nu o aștepta nimeni când se întorcea de la serviciu. Tânjea să aibă un partener stabil, cu care apoi să se căsătorească și alături de care să îmbătrânească. Și fiindcă avea computer, începuse să frecventeze grupurile de celibatari pe internet.
După aproape un an l-a cunoscut pe Dan. El locuia în orașul vecin, nu foarte aproape, dar nici departe. Și după câteva nopți albe de conversații online au decis să se cunoască personal.
Dan avea 40 de ani, se căsătorise foarte tânăr și divorțase după foarte scurt timp, iar apoi nu reușise să aibă o relație pe termen lung cu nicio femeie. Nu părea să se îndrăgostească de vreuna și nu era sigur dacă măcar de fosta lui soție fusese îndrăgostit. Nu tânjea atât de mult după dragoste, dar își dorea să aibă o parteneră stabilă, care să îl aștepte când se întorcea acasă.
După ce s-au întâlnit și au simțit că se plac, au început să se întâlnească în weekend, o dată la două săptămâni, fiindcă serviciul lui Dan nu-i permitea să evadeze la fiecare sfârșit de săptămână. Ea nu putea merge la el fiindcă nu avea mașină, iar programul autobuzelor nu era convenabil, el însă venea la ea cu motocicleta. Petreceau împreună sfârșiturile de săptămână, găteau acasă sau ieșeau în oraș, vara mergeau la plajă, iar în serile reci de toamnă și iarnă stăteau în casă, la televizor.
Dacă doriți să citiți continuarea, achiziționați volumul “Urmele paşilor”
Cititorii din străinătate pot achiziționa cartea în limba română sau în limba engleză
Sursa imaginii: Dreamstime
Apreciați pagina de Facebook a acestei cărți
© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web
se poate face numai cu acordul scris al autorului.
