CASA CU PĂPUȘI de Henrik Ibsen – 7 martie 1998

Home » ...ȘI ALTE ARTE » CASA CU PĂPUȘI de Henrik Ibsen – 7 martie 1998

CASA CU PĂPUȘI de Henrik Ibsen – 7 martie 1998

Posted by Tanguera Posted on Mar - 7 - 1998 0 Comment

Spectacol jucat pe scena Casei de Cultură Mihai Eminescu, București

DISTRIBUȚIA:

HELMER: Costin Vasile

NORA: Elena Măruță

DOAMNA LINDE:Oana Niculescu

DOCTORUL RANK: Victor Bucată

KROGSTAD: Vlad Niculescu

SLUJNICA: Lenke Suhaida

	HELMER: Iar s-a pornit păsăruica și a risipit bănișorii?NORA: Anul ăsta, Torvald, ne putem și noi permite să facem puțin lux… Nu-i așa? Numai cu puțintel mai mult, că acum o să ai leafă mare și o sa câștigi mulți, mulți bani! HELMER: Asta abia după Anul Nou. Și mai trec trei luni încheiate până să pot încasa NORA: Până atunci putem să ne împrumutăm HELMER: Nora! Iar ușuratică?
NORA: Sărmana mea Christine… ești văduvă! D-NA LINDE: Da, sunt trei ani de atunci. NORA: Am aflat din ziare. Am vrut să-ți scriu atunci, dar am tot amânat fiindcă a tot intervenit câte ceva. Ah, săracuța de tine prin câte trebuie să fi trecut! Și nu ți-a lăsat nici o avere? D-NA LINDE: Nimic! NORA: Nici copii? D-NA LINDE: Nu!
	D-NA LINDE: Ascultă dragă Nora, sper că n-ai făcut vreo nesocotință… NORA: E o nesocotință să-i salvezi viața bărbatului tău? D-NA LINDE: Totuși, când ai trecut peste consimțământul lui, când fără știrea lui… NORA: Dar era necesar să nu știe! Doamne, cum de nu pricepi? Nu trebuia nici măcar să bănuiască cât de grav bolnav era. Crezi că n-am încercat prin toate mijloacele să ies din impas? întâi m-am străduit să-l conving ce plăcere mi-ar face dacă aș călători și eu în străinătate ca alte femei. Cât nu l-am rugat, cât n-am plâns; i-am atras atenția să țină seamă că sunt însărcinată, să fie bun, să-mi facă hatârul…
RANK: Și pacienții mei sunt la fel. Chiar și cei bolnavi sufletește. Tocmai în clipa de față e la Helmer un asemenea bolnav care tânjește dorindu-și tămăduire. NORA: La cine faci aluzie? RANK: Un oarecare avocat Krogstad. N-aveți de unde să-l cunoașteți. E putred până în fundul sufletului, stimată doamnă. Dar până și el a început să pălăvrăgească pe tema eternă că trebuie să trăiască.
	NORA: Aș fi expusă la cele mai cumplite neplăceri… Dar n-aveți decât să le provocați! Dumneavoastră o să vi se tragă din asta cel mai mare rău… Abia atunci o să-și dea seama soțul meu ce om rău sunteți… și abia atunci n-o să vă mai ție în serviciu! KROGSTAD: Luați seama, doamnă Helmer, ori suferiți de lipsă de memorie, ori vă lipsesc cele mai elementare noțiuni în chestiuni de afaceri. Mă văd obligat să vă explic lucrurile ceva mai amănunțit..
.SLUJNICA: Micuții se roagă așa de frumos să le dau voie să vină s-o vadă pe mama… NORA: Nu! Nu! Nu! Să nu intre aici! Rămâi cu ei, Helene! SLUJNICA: Prea bine, coniță. NORA: Să-mi stric copiii?… Să-mi otrăvesc căminul?… Nu. Nu-i adevărat. În vecii vecilor asta nu-i adevărat!
	KROGSTAD: Ieri m-am gândit toată ziua la cazul dumneavoastră… Un samsar, un conțopist, un… în fine, cum vreți să mă judecați… are totuși inimă. NORA: Dați dovadă… gândiți-vă că am și eu copii… KROGSTAD: V-ați gândit dumneavoastră la copiii mei? Dar în definitiv asta nu mai are importanță. Toată chestia se poate mușamaliza. Rămâne doar între noi trei. NORA: Bărbatul meu nu trebuie să afle niciodată de ea! KROGSTAD: Cum ați putea să mă împiedicați? Poate că sunteți în măsură să-mi achitați restanța?
NORA: Nu, nu, nu acasă! Vreau să ne întoarcem sus!… Nu vreau să plec atât de devreme. HELMER: Dar, dragă Nora… NORA: Te implor, Torvald, te rog din inimă…Încă un ceas, numai un ceas… HELMER: Nici un minut nu se mai poate, dulcea mea Nora. Știi că așa ne-a fost vorba. Haidem înăuntru, aici răcești cu siguranță!
	NORA: Nu te simți copleșit de oboseală, Torvald? HELMER: Nu, câtuși de puțin. Dimpotrivă mă simt mai vioi ca oricând. Dar tu pari obosită și somnoroasă. NORA: Da, mă simt tare obosită. Am de gând să mă culc cât mai degrabă. HELMER: Ei, văzuși, văzuși? am avut dreptate insistând să nu mai rămânem. NORA: Așa e, ai dreptate în tot ce faci… HELMER: Uite, acum ciocârlia mea vorbește ca un om cuminte… ce minunat să te simți iar acasă între patru pereți, numai cu tine femeiușca mea încântătoare, fermecătoare! NORA: Nu te mai uita așa la mine, Torvald. Nu vreau să-mi vorbești așa astă-seară
HELMER: Dar și la balul de sus ai petrecut destul de bine. RANK: Ca niciodată.Și de ce nu? De ce n-ai petrece o seară agreabilă după o zi chibzuit folosită? NORA: Desigur, doctore, că te-ai ocupat cu vreo cercetare științifică? Și te putem felicita pentru rezultat? Adică ai ajuns la un rezultat pozitiv? RANK: Cel mai pozitiv atât pentru medic cât și pentru pacient. Am obținut certitudinea.