Tanguera – În pași de dans

DELICATEȚEA FORTIFICATĂ Cel de-al doilea volum de schițe al Elenei Măruță pune împreună aproape 50 de „texte de stare“ (cum le-am numit precursoarele din Amintirile Mării, din 2003) cu alte 22 de ilustrații ale Adelei Șerban, formând un tot asemănător, cu ton de elegie și un joc nesfârșit de griuri. Dar asemănarea se oprește la […]

Am așteptat să mă chemi. Îmi petreceam zilele în această așteptare dureroasă. De ce m-ai fi chemat? Eram doar colegi de serviciu. Nu aveai niciun motiv să gândești sau să acționezi într-un fel care nu se potrivea în schema noastră de lucru. Și totuși… Am așteptat să mă chemi. Mi-am imaginat toate scenariile posibile despre […]

Îmi place să ascult vorbele și gândurile oamenilor pe înserat. Amurgul le dă o introspecție tandră, făcându-i să dezvăluie părți ascunse ale sufletului lor, pe care uneori nu le recunosc nici măcar față de ei înșiși.   – E mult de când n-am mai urcat pe acest munte, până la acropolele orașului. Aici veneam adesea, […]

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Ziua în care ne-am certat atât de rău încât ai plecat trântind ușa. Îmi amintesc cât de furios eram și cum am alergat după tine. Nu te vedeam nicăieri și nu aveam nicio idee încotro ai fi putut să o iei. Numai bătrânul indian era acolo, pe […]

Azi-noapte am visat despre noi. Am visat despre ceea ce credeam că vom fi, despre ceea ce am vrut sau am visat să fim împreună. Sau, mai bine zis, am visat despre ce speram eu că am fi putut fi. Am visat plimbarea noastră prin acel colț de pădure acoperit cu nisip moale pe care […]

E pentru prima oară după mulți ani când mă întorc în orașul unde m-am născut. După ce părinții mei au murit, nu am mai venit niciodată. Însă acum sunt iar aici, stând în bătrânul fotoliu și privind lucrurile din jurul meu, prăfuite și uzate, așa cum ajung să fie toate lucrurile dintr-o casă care nu […]

Câteodată închid ușa sufrageriei care, altfel, stă tot timpul deschisă. O închid de parcă mă aștept să văd ceva în spatele ei. Dar nu este nimic. Mulți ani a fost acolo o vioară, dormind în cutia sprijinită de perete. Vioara ei. E atât de mult de atunci și totuși îmi amintesc de parcă a fost […]

E mult timp de când e plecată. Am spus mult timp? Nu, nu chiar. A plecat pentru trei săptămâni şi deocamdată a trecut doar una. De ce cred că e mult timp? Nu este. Și de ce mă gândesc mereu la ea? E doar partenera mea în spectacolul de balet și acum e în vacanță. […]

Era atât de bună, de dulce, de tandră! Dacă aș fi știut să o prețuiesc… Dar credeam că e slabă și o certam pentru asta încercând să o fac „puternică“. Abia acum înțeleg că ceea ce eu consideram slăbiciune era, de fapt, delicatețe și sensibilitate… cum n-am mai găsit la nimeni de atunci. Am greșit […]

Pasagerii pentru zborul X sunt invitați pentru formalități.  – Nu-ți face griji, mai e destul timp, spusese el blând. O să mergem primii ca să avem timp pentru noi după aceea, bine? Ea încuviințase din cap și, după ce scăpase de bagaje, îl luase de mână și se îndreptaseră împreună spre barul aeroportului, de unde […]