Spectacol-montaj după un scenariu de Mihaela Crișan
Jucat pe scena Casei de Cultură ”Mihai Eminescu” din București, la 25 aprilie 1998
Și-au dat concursul: Costin Vasile, Cristian Bucată, Cristian Munteanu, Dominique Costescu, Elena Măruță, Felicia Popescu, Florin Roșu, Ileana Ciobanu, Lăcrămioara Moraru, Lenke Suhaida, Liliana Bălăceanu, Mariana Cardaș, Roxana Niculescu, Tiberiu Ioan Popescu
 |
LILIANA: Ne trebuie și apă, nu, dom’profesor?
PROFESORUL: Exact. Și ne mai trebuie și lumină pentru ca plantele să poată fotosintetiza… ELENA: Ce să facă??? TIBERIU: Să poată filozofa… |
| ELENA: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți… Știu că e urât să spui ”Sunt cea mai frumoasă femeie” E urât și poate că nici nu-i adevărat. Dar lasă-mă atunci când plouă, Numai atunci când plouă, Să rostesc magica formulă ”Sunt cea mai frumoasă femeie” Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă și-mi stă bine cu franjurii ploii în păr… |
 |
 |
LENKE: Scoală-te și coboară odată din copacul ăla și ia-și și cântecul… ia-ți-l!
ELENA: Mai lasă-mă să dorm… mai lasă-mă o clipă… cât un vis… atât! LENKE: Coboară, am spus! Coboară și vino să cânți până nu tai copacul cu sabia! ELENA: Bine, cobor… numai nu tăia visul în care dorm. |
| Trupul meu întreg e o lumânare După ce se va fi scurs toată în țărână Și flacăra se va topi albastru Veți mai simți o arsură pe mână Ochiul meu arzând se hrănește din ceară |
 |
 |
ELENA: Nu e nevoie să fii prieten cu fiecare om în parte. Pământul pe care trăim va fi mai bun ori mai rău dacă noi vom fi mai buni ori mai răi. Aici intră în joc forța iubirii, fiindcă atunci când iubim dorim întotdeauna să fim mai buni decât suntem. |
| Să încercăm să fim cât mai frumoși Să încercăm să fim și cât mai buni De-aici de la hotarul dintre lumi Până peste hotarul dintre lumi |
 |
Scenografia: Lucia Brad
Sunetul: Daniel Nicolescu
REGIA: MIHAELA CRISAN
