Nu sunt sigură că ți-am înțeles întotdeauna regulile. De fapt, nu sunt sigură că măcar tu le-ai înțeles. Pentru că unele dintre regulile care îți guvernau viața și îți dictau comportamentul se schimbau atât de ușor încât chiar nu sunt sigură cât de mult le înțelegeai tu însuți.
Nu, nu ți-am înțeles întotdeauna regulile. Și ca să nu fac o gafă pentru fiecare regulă pe care nu am înțeles-o, am pus în loc o regulă de-a mea.
Nu am înțeles niciodată regula conform căreia țipai la mine fără motiv sau din motive știute doar de tine, de care eu nu eram conștientă. Pentru că nu înțelegeam, nici nu puteam evita ca asta să se întâmple. De aceea, mi-am făcut propria regulă ca, după ce se întâmpla asta, să pun pe biroul tău un bol cu apă în care pluteau flori proaspete. Nu știam să cer iertare pentru o vină pe care nu o înțelegeam, așa că am avut încredere că tăcerea parfumată a florilor va ști să o facă pentru mine.
Dacă doriți să citiți continuarea, achiziționați volumul “Urmele paşilor”
Cititorii din străinătate pot achiziționa cartea în limba română sau în limba engleză
Sursa imaginii: Dreamstime
Apreciați pagina de Facebook a acestei cărți
© Toate drepturile aparțin autorului.
Orice reproducere parțială sau totală a textelor publicate pe acest site web
se poate face numai cu acordul scris al autorului.
